Titlu: Culoarea sentimentelor (The help)
Autor: Kathryn Stockett
Editura: Univers
Număr pagini: 512
Rating: 5 steluțe din 5
Prezentare: "În orașelul Jackson din Mississippi, în anii ’60, trei femei care în mod normal nu ar fi avut nimic în comun se leagă printr-o prietenie incredibilă. Ceea ce le apropie este un proiect secret care le primejduiește viața, o carte ce pune în discuție convențiile sociale considerate tabu ale vremii lor.
Culoarea sentimentelor, romanul de debut al autoarei Kathryn Stockett, este ceea ce se cheamă un fenomen literar: o carte care a fost respinsă de aproape cincizeci de editori și agenți, publicată în cele din urmă de Penguin Group și primită cu un entuziasm extraordinar de librării, cluburi de carte, bloggeri și critică literară. Drepturile de traducere au fost vândute în mai mult de 30 de țări, iar Steven Spielberg a decis să implice studiourile DreamWorks în ecranizarea cărții. Definită drept „magică“, „irezistibilă“, „plină de umor“, Culoarea sentimentelor s-a menținut în New York Times Best Sellers List timp de doi ani și s-a vândut în peste 7 milioane de exemplare doar în Statele Unite."
Am
comandat cartea în urmă cu două săptămâni și imediat ce-am primit-o am pus mâna
pe ea și am început lectura. Trebuie să recunosc că nu știam mai nimic despre
carte, în afara părerilor foarte bune pe care le-am auzit despre ea și ideea
principală a cărții. Nu am vrut să citesc nicio recenzie, niciun rezumat și
nici filmul nu l-am vizionat înainte, m-am mulțumit doar cu descrierea de pe
spatele coperții.
Am fost
foarte intrigată de faptul că romanul a fost refuzat inițial de editori, ca mai
apoi cartea să fie publicată, tradusă în mai mult de treizeci de țări și
apărută în cele din urmă în New York
Times Best Sellers List.
Astfel,
am pătruns în lumea necunoscută a acestui bestseller, mai exact în Jackson din
Mississippi, acolo unde are loc acțiunea cărții. Romanul are în plin plan viața
anilor ‘60
și evidențiază diferențele rasiale dintre albi și negri, relațiile dintre
familiile de albi cu menajerele lor
de culoare.
Acțiunea
cărții urmărește viața a trei femei, domnișoara Skeeter – o femeie albă, Aibileen și Minny – menajere de
culoare la familiile prietenelor domnișoarei Skeeter. De asemenea, aceste trei
femei sunt și naratorii cărții, pe lângă acestea fiind prezent și un narator
obiectiv căruia îi aprține un singur capitol. La începutul fiecărui capitol
este precizat naratorul, acest aspect ajutându-mă să empatizez mult mai bine cu
fiecare personaj în parte.
Încă de
la început observăm două lumi, cea a albilor și cea a negrilor, însă domnișoara
Skeeter este undeva la mijloc, urmându-și propria gândire, nevoile și
instinctele sale. O contribuție importantă în formarea ei ca om a avut
Constantine, menajera care a îngrijit-o de când era mică.
”Toată viața mi se spusese ce să
cred despre politică, despre negri, despre ce înseamnă să fii fată. Dar, cu
degetul mare al lui Constantine strivit
în palma mea, mi-am dat seama că, de fapt, aveam posibilitatea să aleg ce cred.”
Fiindcă își dorea foarte mult să scrie și inspirată
fiind de ceea ce îi povestise Aibileen despre moarte fiului său, domnișoara
Skeeter pășește pe un drum mai primejdios. Aceasta își dorește să scrie o carte
care cuprinde mărturisirile menajerelor de culoare despre viața lor și modul în
care sunt tratate în casele albilor. Aibileen
și Minny sunt primele care acceptă să își mărturisescă cu adevărat ce înseamnă
să fii servitoarea albilor, încercările, sacrificile și umilința prin care trec
acestea. Urmează și marturisirile altor
servitoare din Jackson, ele fiind cuprinse, pe de o parte, de frică pentru ce
li s-ar putea întâmpla din cauza acestor mărturisiri și, pe de altă parte, de speranță că vor putea destrăma această
barieră dintre negri și albi.
Astfel, cartea care la început avea să o inițieze
pe domnișoara Skeeter în lumea jurnalistică și reprezenta o adevărată oportunitate
pentru ea, ajunge să fie și o speranță pentru un trai mai liniștit în ceea ce
îi privește pe cei negri.
Încetul
cu încetul, domnișoara Skeeter se îndepărtează de prietenele ei, se izolează
din punct de vedere social și își asumă riscul să scrie o carte, care mai apoi
publicată produce agitație și diferite păreri controversate în orașul Jackson.
Umilință,
teamă, putere, curaj, bunătate, un amalgam de sentimente pe care le simți
citind mărturisirile menajerelor. Singurătate, riscuri, sinceritate și demnitate,
acesta este domnișoara Skeeter care își rezervă dreptul să aleagă ce crede.
Luptă pentru visul ei și reușeste să construiască o carte unică, cu personaje
incredibile a căror povești emoționante sunt pline de speranță, umor, dramă, povești pline de învățături.
Așadar, Culoarea sentimentelor este o carte
extraordinară, care merită citită, o carte plină de învățături, alimentată cu o
doză de speranță, de curaj și de frumos. Recomand cu drag!
Citate din carte:
Am putea ajunge la pușcărie
pentru încercarea de-a scrie această carte.
Cred c-atunci am înțeles și ce-i rusinea, și ce culoare are.
Rușinea nu-i neagră, ca tărâna, cum am crezut io dintotdeauna. Rușinea-i de
culoarea uniformei albe, nou-nouțe, pen’ care mama a călcat o noapte s-o
plătească. Fără nici o pată pe ea.
Știi ce s-ar putea întâmpla dacă
ne-ar găsi aici? Nu mă face să pomenesc de ziua în care am folosit din greșeală
cabina de probă la magazinu’
de țoale și m-am trezit cu puști ațintite spre casă…
Există în sufletul lor o ură
nedisimilată pentru femeile albe, dar și o dragoste de neexplicat.
Mă doare inima când o văd cum
încearcă să râdă. Pen’ că ne pasă. Undeva, în străfunduri, albi sau negri, la
toți ne pasă.
