Autor: Jandy Nelson
Editura: Epica
Număr pagini: 288
Rating: 4 steluțe din 5
Prezentare: "Lennie este o tânără de 17 ani, cântă la clarinet și iubește foarte mult cărțile. Își duce viața, liniștită și mulțumită, în umbra expansivei sale surori mai mari, Bailey. Însă, când Bailey moare subit, Lennie e catapultată în mijlocul scenei propriei sale vieți - și, în pofida experienței sale nule în privința băieților, se trezește dintr-odată oscilând între doi. Toby este fostul iubit al lui Bailey; durerea pierderii din sufletul lui o oglindește perfect pe cea a lui Lennie. Joe este sosit recent in orașul lor, tocmai din Paris, și este posesor al unui zâmbet atât de magic precum talentul lui, fiind un foarte bun interpret la chitara clasică. Pentru Lennie, unul e soarele, iar celălalt luna. Unul incearcă să o scoată din suferința cruntă, iar celâlalt o consolează în această. Dar când cei doi se intersectează, universul lui Lennie e pe cale să explodeze…"
Ar fi trebuit să mor de atâta suferință, nu să mă îndrăgostesc…
Am devorat această carte, fascinată fiind încă de la primele pagini citite, Cerul e pretutindeni este una dintre acele cărți care te face să simți ceea ce citești și îți transmite din emoțiile personajelor.
Lennie este personajul principal care, în urma decesului surorii ei Bailey, este devastată și resimte absența ei la fiecare pas. Cu toate acestea, Lennie se implică într-un triunghi amoros și astfel apar și primele sentimente de vinovăție, ea considerând că nu este corect să se îndrăgostească într-un astfel de moment. Pe de o parte, atracția reciprocă care există între Lennie și Toby - fostul iubit al surorii ei -, iar, pe de altă parte, sentimentele de vinovăție pe care le simt amândoi din cauza acestei atracții definesc relația dintre cei doi.
Am încercat să empatizez cu Lennie din acest punct de vedere și totuși nu am reușit să înțeleg în totalitate ceea ce simțea ea. Amândoi au suferit pierderea lui Bailey, amândurora le era dor de ea și nici unul dintre ei nu puteau să accepte absența ei. Astfel, această durere i-a apropiat pe cei doi, Lennie simțind că Toby este singurul care poate înțelege ce simte ea cu adevărat.
Joe este al treilea personaj din triunghiul amoros. Legați de pasiunea pentru muzică, cele două personaje încep să se cunoască. Astfel, între Lennie și Joe se încheagă o poveste de dragoste tare frumoasă și sinceră, pe care cu siguranță o veți îndrăgi.
Un lucru care mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că la majoritatea capitolelor, dacă nu chiar la toate, apar bilețele sau notițe pe care Lennie le scria, biletele cu ajutorul cărora am reușit să înțeleg mai bine sentimentele personajului, frământările și temerile acesteia.
O carte minunată pe care am citit-o dintr-o răsuflare. Stilul autoarei mi-a plăcut mult, m-a ținut în priză și m-a ajutat în același timp să mă apropii de personaje. O recomand cu drag, oricui este dornic să patrundă într-o poveste atipică, unică și captivantă.
Citate din carte
Întinde mână spre fața mea, plimbându-și încet degetul mare peste obrazul meu. Atingerea este atât de tandră, încât mă surprinde. Nimeni nu m-a mai atins astfel, nu s-a mai uitat la mine cum se uită el în clipa asta, adânc în mine. Vreau să mă feresc de el și să-l sărut, în același timp.
Mă trage și mai aproape de el și ceva începe să-mi crească pe dinăuntru, ceva ce seamănă destul de tare cu bucuria.
E ca și când totul în jurul nostru s-ar fi oprit ca să vadă ce avea să se întâmple mai departe - copacii se apleacă, păsările se rotesc deasupra, florile își țin petalele nemișcate. Cum ar putea să nu cedeze în fața acestei iubiri nebunești de mari pe care o simțim amândoi? N-ar putea, nu-i așa?
Îmi pun blând o mână pe brațul ei, întrebându-mă cum o dragoste atât de mare pentru cineva poate încăpea în corpul meu plăpând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu