Recenzie "Culoarea sentimentelor" de Kathryn Stockett

 

     Titlu: Culoarea sentimentelor (The help)

     Autor: Kathryn Stockett

     Editura: Univers

     Număr pagini: 512

     Rating: 5 steluțe din 5

     Prezentare: "În orașelul Jackson din  Mississippi, în anii ’60, trei femei care în mod normal nu ar fi avut nimic în comun se leagă printr-o prietenie incredibilă. Ceea ce le apropie este un proiect secret care le primejduiește viața, o carte ce pune în discuție convențiile sociale considerate tabu ale vremii lor.

     Culoarea sentimentelor, romanul de debut al autoarei Kathryn Stockett, este ceea ce se cheamă un fenomen literar: o carte care a fost respinsă de aproape cincizeci de editori și agenți, publicată în cele din urmă de Penguin Group și primită cu un entuziasm extraordinar de librării, cluburi de carte, bloggeri și critică literară. Drepturile de traducere au fost vândute în mai mult de 30 de țări, iar Steven Spielberg a decis să implice studiourile DreamWorks în ecranizarea cărții. Definită drept „magică“, „irezistibilă“, „plină de umor“, Culoarea sentimentelor s-a menținut în New York Times Best Sellers List timp de doi ani și s-a vândut în peste 7 milioane de exemplare doar în Statele Unite."

     Am comandat cartea în urmă cu două săptămâni și imediat ce-am primit-o am pus mâna pe ea și am început lectura. Trebuie să recunosc că nu știam mai nimic despre carte, în afara părerilor foarte bune pe care le-am auzit despre ea și ideea principală a cărții. Nu am vrut să citesc nicio recenzie, niciun rezumat și nici filmul nu l-am vizionat înainte, m-am mulțumit doar cu descrierea de pe spatele coperții.

     Am fost foarte intrigată de faptul că romanul a fost refuzat inițial de editori, ca mai apoi cartea să fie publicată, tradusă în mai mult de treizeci de țări și apărută în cele din urmă în New York Times Best Sellers List.

     Astfel, am pătruns în lumea necunoscută a acestui bestseller, mai exact în Jackson din Mississippi, acolo unde are loc acțiunea cărții. Romanul are în plin plan viața anilor ‘60 și evidențiază diferențele rasiale dintre albi și negri, relațiile dintre familiile de albi cu menajerele lor de culoare.

     Acțiunea cărții urmărește viața a trei femei, domnișoara Skeeter – o femeie albă, Aibileen și Minny – menajere de culoare la familiile prietenelor domnișoarei Skeeter. De asemenea, aceste trei femei sunt și naratorii cărții, pe lângă acestea fiind prezent și un narator obiectiv căruia îi aprține un singur capitol. La începutul fiecărui capitol este precizat naratorul, acest aspect ajutându-mă să empatizez mult mai bine cu fiecare personaj în parte.

     Încă de la început observăm două lumi, cea a albilor și cea a negrilor, însă domnișoara Skeeter este undeva la mijloc, urmându-și propria gândire, nevoile și instinctele sale. O contribuție importantă în formarea ei ca om a avut Constantine, menajera care a îngrijit-o de când era mică.

”Toată viața mi se spusese ce să cred despre politică, despre negri, despre ce înseamnă să fii fată. Dar, cu degetul mare al  lui Constantine strivit în palma mea, mi-am dat seama că, de fapt, aveam posibilitatea să aleg ce cred.”

     Fiindcă își dorea foarte mult să scrie și inspirată fiind de ceea ce îi povestise Aibileen despre moarte fiului său, domnișoara Skeeter pășește pe un drum mai primejdios. Aceasta își dorește să scrie o carte care cuprinde mărturisirile menajerelor de culoare despre viața lor și modul în care sunt tratate în casele albilor. Aibileen și Minny sunt primele care acceptă să își mărturisescă cu adevărat ce înseamnă să fii servitoarea albilor, încercările, sacrificile și umilința prin care trec acestea.  Urmează și marturisirile altor servitoare din Jackson, ele fiind cuprinse, pe de o parte, de frică pentru ce li s-ar putea întâmpla din cauza acestor mărturisiri și, pe de altă parte, de speranță că vor putea destrăma această barieră dintre negri și albi. 

     Astfel, cartea care la început avea să o inițieze pe domnișoara Skeeter în lumea jurnalistică și reprezenta o adevărată oportunitate pentru ea, ajunge să fie și o speranță pentru un trai mai liniștit în ceea ce îi privește pe cei negri.

     Încetul cu încetul, domnișoara Skeeter se îndepărtează de prietenele ei, se izolează din punct de vedere social și își asumă riscul să scrie o carte, care mai apoi publicată produce agitație și diferite păreri controversate în orașul Jackson.

     Umilință, teamă, putere, curaj, bunătate, un amalgam de sentimente pe care le simți citind mărturisirile menajerelor. Singurătate, riscuri, sinceritate și demnitate, acesta este domnișoara Skeeter care își rezervă dreptul să aleagă ce crede. Luptă pentru visul ei și reușeste să construiască o carte unică, cu personaje incredibile a căror povești emoționante sunt pline de speranță,  umor, dramă, povești pline de învățături.

     Așadar, Culoarea sentimentelor este o carte extraordinară, care merită citită, o carte plină de învățături, alimentată cu o doză de speranță, de curaj și de frumos. Recomand cu drag!

Citate din carte:

Am putea ajunge la pușcărie pentru încercarea de-a scrie această carte.

Cred c-atunci am înțeles și ce-i rusinea, și ce culoare are. Rușinea nu-i neagră, ca tărâna, cum am crezut io dintotdeauna. Rușinea-i de culoarea uniformei albe, nou-nouțe, pen’ care mama a călcat o noapte s-o plătească. Fără nici o pată pe ea.

Știi ce s-ar putea întâmpla dacă ne-ar găsi aici? Nu mă face să pomenesc de ziua în care am folosit din greșeală cabina de probă la magazinu’ de țoale și m-am trezit cu puști ațintite spre casă…

Există în sufletul lor o ură nedisimilată pentru femeile albe, dar și o dragoste de neexplicat.

Mă doare inima când o văd cum încearcă să râdă. Pen’ că ne pasă. Undeva, în străfunduri, albi sau negri, la toți ne pasă.